Declaraţia preşedintelui Mircea Geoană la Oradea – 06.11.2009

Am asistat la ultimul gest politic al regimului Băsescu. Actualul preşedinte s-a discreditat definitiv în momentul în care, în mod deliberat, a anulat orice şansă de a avea un guvern stabil până la alegerile prezidenţiale. Consecinţa imediată a anunţului preşedintelui Băsescu este amânarea tranşei pe care Fondul Monetar ar fi dorit să o acorde României până în decembrie, pentru că este evident că în acest moment soluţia domnului Băsescu este cea pe care o anticipam: PD-L-ul la butoanele alegerilor prezidenţiale.

Este regretabil faptul că, după domnul Croitoru, un alt om de bună calitate, domnul primar Negoiţă, este sacrificat de preşedintele Băsescu pe altarul interesului personal. Domnul Negoiţă este un om pe care îl stimez şi îl apreciez şi este un primar bun, dar, ca şi în cazul domnului Croitoru, domnul Băsescu nu se sfieşte să îşi sacrifice locotenenţii de bună calitate din dorinţa de a păstra controlul asupra alegerilor prezidenţiale. Este clar că regimul Băsescu trebuie să plece, pentru că este un regim care face rău ţării.

De aceea, în cursul acestei zile voi avea contacte personale cu reprezentanţii Fondului Monetar şi voi trimite o scrisoare directorului general al Fondului Monetar Internaţional, domnul Dominique Strauss-Kahn, în care îi voi da toate asigurările că Parlamentul României şi România, după 6 decembrie, îşi vor reveni pe un drum al normalităţii, al predictibilităţii şi al reclădirii încrederii în acţiunile administraţiei de la Bucureşti. Mai sunt 4 săptămâni şi 2 zile până când, pe 6 decembrie, românii îşi vor putea alege un nou conducător care să asigure României până de Crăciun un guvern stabil, bazat pe o majoritate puternică şi care în următoarele săptămâni să poată readuce normalitatea în mediul economic, social şi internaţional cu privire la România.

Dacă mai aveam vreo iluzie – eu nu, poate alţii da – cu privire la adevărata faţă a domnului Băsescu, acesta este domnia-sa: nici măcar în ultima clipă nu înţelege că interesul naţional implica o soluţie prin care să putem debloca situaţia. De aceea, pentru noi lucrurile sunt simple: un Guvern Negoiţă – Gabriel Oprea nu reprezintă o soluţie pentru România. Fac o solicitare domnului prim-ministru Emil Boc, care va rămâne probabil în funcţie până pe 6 decembrie să trimită neîntârziat la Parlament proiectul de buget pe 2010, care este gata redactat încă de la început de octombrie, iar ceea ce mi-a spus domnul Băsescu la consultările de la Cotroceni, că nu doreşte să îi permită domnului Boc să trimită schiţa de buget la Parlament pentru a putea să ne aplecăm asupra acestuia şi pentru a da un semnal către mediul economic intern şi internaţional arată o gravă iresponsabilitate. Parlamentul României a dat o hotărâre prin care acest guvern demisionar poate şi trebuie să trimită bugetul de stat pe 2010 la Parlament. Chiar dacă Fondul Monetar va amâna tranşa pentru începutul lui ianuarie, avem obligaţia de a ne apleca asupra acestui buget de stat şi voi trimite o scrisoare oficială ca preşedinte al Senatului prim-ministrului Emil Boc prin care îi voi solicita să trimită neîntârziat proiectul de buget la Parlament pentru analiză şi aprobare.

De asemenea, fac o solicitare către domnul premier Emil Boc – pentru că va rămâne, în mod evident, în funcţie până în decembrie – să trimită parlamentarilor PD-L pentru un proiect de iniţiativă legislativă Legea Responsabilităţii Fiscale, o altă condiţie a Fondului Monetar, a Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale, lege care reprezintă o veste bună pentru România. Este o lege pe care o susţin cu extrem de mult entuziasm. În România se va introduce bugetarea multianuală, astfel încât să putem avea predictibilitate în instituţiile publice; se va introduce în România o mai mare disciplină cu privire la rectificările de buget, limitându-se posibilitatea Guvernului României, indiferent cum se numeşte el, de a abuza de rectificările de buget; se va introduce în România un mecanism de verificare trimestrială în faţa Parlamentului şi a opiniei publice a eficacităţii cheltuirii banului public şi se va mai introduce prin această lege ceea ce ne-a lipsit în ultima perioadă, un Consiliu Fiscal în care cei mai buni experţi economici să poată anticipa norii de furtună economică atunci când se aceştia se adună pe cerul economiei mondiale, aşa cum nu am fost capabili să o facem în anii 2007-2008, când au existat semne prevestitoare şi când statul român a fost incapabil să aibă radarele suficient de bine pregătite pentru a anticipa astfel de fenomene negative.