Bună ziua, dragi prieteni! Bună ziua, Voineşti! La mulţi ani celor care sărbătoresc ziua numelui, Gabriel, Gabriela, Gavril, Gavrilă, Mihai, Mihaela şi, dacă soţia mea Mihaela se uită la televizor, îi spun cu dragoste „La mulţi ani, Mihaela!” Am să îţi aduc acasă mere roşii de Voineşti, să putem pune copiilor pe masă aceste fructe pe care munca dumneavoastră şi tradiţia de peste trei secole şi jumătate le păstrează pe Valea Dâmboviţei!

Domnule primar, la mulţi ani! Vreau să vă adresez cuvântul meu de prietenie. Pe drum încoace am văzut ceea ce am văzut în toată ţara şi la mine la Dăbuleni, şi la Matca, în Galaţi, comunitatea cu cea mai mare suprafaţă de solarii din România, şi la Halmeu, unde se cultivă căpşuni, şi la Mărăcineni, lângă Piteşti, unde sunt mere la fel de bune, am văzut ţăranii noştri vânzând pe marginea drumului produsele pe care le muncesc din greu şi pentru care, din păcate, iau un preţ atât de mic. De aceea, va trebui să spunem că, începând cu anul viitor, începând cu Guvernul pe care am să-l instalez la conducerea României până de Crăciun, vom acorda agriculturii atenţia pe care o merită. Vom încuraja ceea ce lipseşte în agricultura românească, acel sistem de centre de colectare, depozitare, sortare, etichetare, precum şi asocierea celor care produc în România pentru a avea poziţii de negociere mai de forţă cu marile lanţuri de distribuţie. Proiectul meu de preşedinte este simplu: mâncare românească pe masa românilor şi mâncare românească la export, în supermarket-urile din străinătate – acest lucru este necesar pentru România şi îl vom face împreună!

Vreau ca aceste produse cu gust bun, aceste produse nepoluate, ecologice să devină marcă de mândrie românească. Vreau ca mărul de Voineşti şi Mărăcineni sau ca lubeniţa de la mine, de la Dăbuleni şi tot ceea ce înseamnă produse de calitate să devină marcă pe care să o putem promova. Vreau să încurajez asociaţiile de producători să vină alături de statul român pentru a promova împreună aceste produse – în prea multe locuri din ţară am văzut oameni care cultivă cartofi, în Covasna, în Harghita sau în Suceava, şi îi vând cu 40 de bani, în prea multe locuri din ţară am văzut oameni care au muncit din greu la cereale, la porumb, şi care iau un preţ de nimic din cauza samsarilor şi intermediarilor. Am văzut prea mulţi crescători de animale care nu primesc subvenţie la timp, dar am văzut şi un început de veşti mai bune: ieri am fost în judeţul Cluj, la Turda, unde am vorbit cu un tânăr fermier care începuse, prin programul SAPARD, o mică fermă de creştere de vaci pentru lapte – o fermă destul de bine făcută, cu echipamente moderne, bani europeni, aproape 500 de capete de vacă, un tanc de lapte italian de ultimă generaţie. Mi-a zis acest om: „Domnule preşedinte, dacă statul român nu face ceva ca să putem subvenţiona creditul pentru agricultură, în şase luni trebuie să îmi închid ferma!” Ieri, tot la Cluj, am vizitat o tânără familie care a luat Programul 112, cei 25 de mii de euro despre care am vorbit – o mică afacere de familie în care făceau arbori artizanali şi de decoraţiuni, conifere. Această familie dorea să meargă mai departe, pe Măsura 121 de modernizare a suprafeţelor agricole, dar nu aveau cum să aibă acces la credit. De aceea, va trebui să ajutăm şi să subvenţionăm prin Fondul de Garantare Agricol pe care îl avem la îndemână, prin sumele pe care le vom dispune în bugetul viitor, pentru a aduce bani europeni şi pentru a face producţie, să nu mai fim la coada Europei şi să importăm 70% din produsele agro-alimentare.

Am fost înainte să fiu aici, la dumneavoastră, pe Valea Dâmboviţei, la Constanţa, la un târg de prezentare a vinului şi a viticulturii româneşti. Ţara aceasta are capacitate să fie al patrulea producător european, evident, după Spania, după Italia, după Franţa. Acesta este un potenţial pe care trebuie să-l folosim împreună.

Vreau să vă spun ceea ce am transmis oficial şi actualului preşedinte şi actualului prim-ministru, Emil Boc. Domnule preşedinte şi domnule prim-ministru, trimiteţi de urgenţă la Parlamentul României proiectul de buget pentru anul 2010! Nu folosiţi proiectul de buget ca un element de şantaj în acest moment de criză politică! Ţara are nevoie de un proiect pe 2010. Ţara are nevoie să ştie că subvenţiile vor fi prinse în buget şi vor fi plătite la timp. Ţara are nevoie de program de locuinţe pentru cei tineri. Ţara are nevoie de sprijin pentru firmele private din România pe care avem obligaţia să le ajutăm. De aceea, vă spun încă o dată, de aici, de la Voineşti, că acest joc cinic şi premeditat pe care Traian Băsescu îl face pe seama românilor, adâncind criza, trebuie să înceteze.

Dar pentru că este soare aici şi este vreme frumoasă, vă dau şi o veste bună: peste 4 săptămâni şi 7 ore, de Moş Niculae, la ora 21, Băsescu pleacă şi vine la conducerea României o echipă competentă care, într-adevăr, va duce România mai departe, o echipă care să facă treabă şi nu să distrugă, o echipă care să-i unească pe români şi nu să-i dezbine, o echipă care să-l respecte pe ţăranul român, dar şi pe muncitorul de la oraş, şi pe pensionar, şi pe student, şi pe românul din ţară, şi pe cel din străinătate!

Am văzut ieri ceea ce nu credeam că am să mai văd la 20 de ani de la revoluţia română. La mine, în sudul României, în Dolj, la Cetate, unde Mircea Dinescu, un poet-simbol al acestei naţiuni, un om care a deschis larg uşile democraţiei în ’89 şi pe care Traian Băsescu l-a implorat în genunchi în 2004 să-i fie sprijinitor – şi l-a sprijinit – fiind pe scenă cu actualul preşedinte, acesta i-a refuzat lui Mircea Dinescu dreptul de a vorbi la microfon la o adunare populară. Dacă pentru asta am făcut revoluţie acum 20 de ani, acest lucru nu este demn de un preşedinte şi dacă cineva a mai avut vreo iluzie că Traian Băsescu are ceva democratic, acea iluzie s-a risipit. Are instincte totalitare, nu respectă elitele, nu-şi respectă colaboratorii şi, mai ales, nu-şi respectă cuvântul dat. Un astfel de om nu are dreptul să mai ceară românilor încă 5 ani de mandat, încă 5 ani de scandal, încă 5 ani de dezbinare, încă 5 ani de sărăcie şi ani de criză pe care nu avem dreptul să-i mai acceptăm. Veniţi alături de mine şi în 4 săptămâni şi 7 ore să dăm României şansa unui nou început! Acest lucru este un deziderat democratic al acestei naţiuni!