Revenind la agenda internă, deciziile Biroului Permanent al partidului nostru s-au concentrat asupra a trei subiecte importante. În primul rând, cu privire la proiectul de buget pe 2010, în acest moment, în urma hotărârii Parlamentului săptămâna trecută, am decis ca, împreună cu reprezentanţii majorităţii de 65% din Parlamentul României, să modificăm în regim de urgenţă Legea 90, Legea de Organizare şi Funcţionare a Guvernului României, prin care astăzi Camera Deputaţilor şi cel târziu miercuri Senatul României să poată permite din punct de vedere legal şi procedural ca Guvernul demisionar Boc să avanseze în Parlamentul României schiţa de buget pe 2010. Vreau să spun cu regret să scrisorile oficiale pe care le-am trimis preşedintelui României şi prim-ministrului Emil Boc, în calitate de preşedinte al Senatului cu privire la acest subiect sunt până în acest moment fără răspuns.
Consider că în acest moment principalul obiectiv al perioadei de până la alegerile prezidenţiale îl constituie dezbaterea din Parlament cu privire la proiectul de buget pe 2010, din mai multe motive: în primul rând, va fi un semnal extrem de puternic pentru piaţa internă pentru ceea ce se întâmplă astăzi din punct de vedere al presiunilor pe rata de schimb, pe rata dobânzii şi, în general, al sentimentului pe care mediul economic românesc şi străin îl are faţă de o ţară care pare să fi abandonat complet lupta împotriva crizei şi care este târâtă în tot felul de dezbateri şi teme false. De asemenea, cred că trebuie să dăm un semnal extrem de hotărât şi de omogen partenerilor noştri internaţionali – Fondul Monetar, Banca Mondială şi Comisia Europeană – că, în pofida acestei situaţii inedite de la Bucureşti, există predictibilitate şi un început de stabilitate politică cu privire la discuţia despre buget. Evident, Partidul Social Democrat îşi va rezerva dreptul ca în interiorul deficitului de 5,9% să putem veni cu câteva accente de luptă anti-criză, cu măsuri sociale şi economice pe care le considerăm necesare pentru 2010. De aceea, consider că subiectul bugetului pe 2010 reprezintă adevărata prioritate a acestor săptămâni.
Vreau să salut faptul că reprezentanţii tuturor grupurilor parlamentare din Parlamentul României au acceptat introducerea în regim de urgenţă a proiectului de lege privind responsabilitatea fiscală, o lege pe care o salut şi o susţin cu entuziasm. Este o lege care va aduce, în sfârşit, disciplină, coerenţă, predictibilitate şi eficienţă în cheltuirea banului public prin introducerea bugetării multi-anuale, prin limitarea posibilităţilor Guvernului României de a rectifica bugetul fără o motivaţie plauzibilă şi, mai ales, prin prezenţa în faţa Parlamentului şi a opiniei publice a Guvernului şi a miniştrilor responsabili de calitatea şi eficacitatea execuţiei bugetare pe fiecare minister şi la nivelul agregat al Guvernului. Consider această lege ca pe una de auto-disciplinare a modului în care se cheltuieşte banul public în România şi sunt absolut hotărât să o susţinem extrem de energic şi să o adoptăm în timpul cel mai scurt posibil.
Din punct de vedere al propunerii avansate de domnul Negoiţă pentru formarea unui nou Guvern, poziţia noastră este extrem de clară şi o reconfirm astăzi oficial, după şedinţa Biroului nostru politic: nu vom legitima prin prezenţa noastră un abuz de putere din partea actualului preşedinte şi o diversiune politică evidentă. Considerăm că un Guvern Negoiţă reprezintă, de fapt, un Guvern Boc 3 care în acest moment nu are alt scop decât cel de a trage de timp şi de a produce o perdea de fum suplimentară în campania prezidenţială a domnului Băsescu. De aceea, din punctul meu de vedere, în acest moment o discuţie politicoasă cu domnul Negoiţă este necesară şi pe această cale îi fac o invitaţie de a mă vizita astăzi la Senat sau la sediul partidului pentru a putea avea o discuţie clară şi pentru a-i da sfatul meu, acela de a nu se lăsa antrenat ca domnul Croitoru într-un gest de sacrificare pe care domnul Băsescu i-l pregăteşte cu foarte mult cinism. De aceea, domnul Negoiţă este aşteptat la o întâlnire cu mine în această zi pentru a putea să îi transmit într-un mod direct şi extrem de relaxat punctul meu de vedere şi sfatul meu prietenesc.
De asemenea, aş vrea să menţionez un subiect pe care l-am abordat astăzi, un subiect de interes naţional care depăşeşte interesul unui singur partid politic din România. În această săptămână începe discuţia şi decizia Uniunii Europene cu privire la alocarea primelor trei funcţii în ierarhia structurii de putere a Uniunii Europene pentru anii următori. După cum ştiţi, după ratificarea de către Republica Cehă a Tratatului de la Lisabona trei funcţii vor fi cele care vor reprezenta triunghiul de forţă al conducerii europene pentru anii care vin. Preşedintele Consiliului European este o funcţie nou creată şi foarte influentă faţă de care România va trebui să se poziţioneze în sprijinul unui candidat sau al altuia, în condiţiile în care acest subiect va fi tranşat în următoarele zece zile. Apoi, evident, preşedintele Comisiei Europene, un subiect deja tranşat în persoana domnului Barroso, şi o a treia funcţie nou creată, cea de Înalt Reprezentant pentru Acţiunea Externă, vice-preşedinte al Comisiei Europene şi preşedinte al Consiliului pentru Afaceri Europene, un adevărat ministru de Externe al Uniunii Europene, o funcţie de o importanţă şi de o vizibilitate excepţională. Negocierile familiilor politice europene au condus la concluzia că, în interesul echilibrului politic la conducerea Uniunii Europene, postul de Înalt Reprezentant să revină unui candidat al familiei socialiste şi social-democrate europene. Din consultările informale care au avut loc până în acest moment a rezultat o listă scurtă de potenţiali candidaţi, listă care include şi numele românului Adrian Severin, vice-preşedinte pentru politică externă şi securitate al Grupului Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European.
Pe acest fundal, trebuie să constat cu regret că diplomaţia română, şeful statului şi Guvernul României nu au iniţiat niciun demers pentru susţinerea discretă sau publică a unei astfel de oportunităţi pentru România. Ca om care are experienţă în plan internaţional, astăzi Adrian Severin are şanse reale de a ajunge în această poziţie atât de influentă în Europa. Mai mult decât atât, preşedintele Comisiei Europene a solicitat României o listă mai largă de propuneri – evident, portofoliul pe care România îl urmăreşte, cel de Comisar pentru Agricultură, este unul interesant, dar este evident în acest moment că şansele de a obţine acest portofoliu sunt puse sub semnul întrebării. De aceea, apelul meu către preşedintele Băsescu şi către premierul Emil Boc, către ministrul de Externe interimar, domnul Predoiu, este acela de a lansa un lobby oficial pentru susţinerea obţinerii acestui post, al treilea din ierarhia Uniunii Europene, pentru un candidat al României. Repet, succesiunea evenimentelor este următoarea: în zece zile se decid cele trei funcţii mari, adică cele două funcţii rămase libere, urmând ca după aceea să se redistribuie portofoliile pentru Comisari pe restul statelor membre ale Uniunii Europene.
Ceea ce aş dori să nu se întâmple ar fi episodul penibil din 2007, când dintr-o răfuială politică internă am ajuns să obţinem un portofoliu marginal în economia politică şi de influenţă a Comisiei Europene precedente. De aceea, astăzi la Bucureşti va fi prezent liderul Grupului Socialiştilor şi Democraţilor Europeni din Parlamentul European, domnul Martin Schulz; într-un fel, este şi o coincidenţă interesantă, fiind german, la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului – întâlnirea se va desfăşura în prezenţa dumneavoastră, a presei româneşti şi a opiniei publice, şi vom exprima punctul de vedere al familiei noastre politice.
